miercuri, 5 martie 2008

Sateliţii, gărzile de corp ale Terrei

Sateliţii sunt corpuri cereşti care se rotesc în jurul altui corp ceresc, însoţindu-l în cursul mişcării sale de revoluţie. După originea lor, ei se împart în doua mari categorii: naturali si artificiali.
Primii sateliţi de comunicaţie au fost puşi în funcţiune în anii 1960. Puterea lor oscila între 20 si 50W. Semnalul retransmis de satelit către Pământ nu putea fi captat decât de staţii de recepţie echipate cu antene foarte mari şi costisitoare. Pe Pamânt staţiile de recepţie retransmiteau semnalul punct cu punct, fie prin reţele de cablu, fie prin legături hertziene terestre către destinaţie.Printre primii sateliţi se numără şi Syncom 3 lansat de americani în 1964 pe o orbită geostaţionară. Peste 20 de ani au aparut sateliţi de putere mare ( în jur de 200 W), iar antenele de receptare şi-au redus cu mult dimensiunile. Începând din această perioadă, sateliţii erau destinaţi difuzării programelor de televiziune direct spre casele telespectatorilor, fără a trece printr-o staţie de recepţie. De atunci au fost lansati peste 300 de sateliţi de comunicatie care la ora actuală transmit toată gama de informaţii.
La început, sateliţii erau folosiţi în domeniul militar, însa aceştia au început să acapareze întreg spaţiul comercial foarte curând, devenind esenţiali pentru industria de masă, telefonia mobilă şi pentru mijloacele electronice de comunicare. Lansarea unui satelit se ridică la milioane de dolari. Aceste sume merită a fi investite ţinând cont de facilităţile dobândite cu ajutorul noii tehnologii.
Funcţionalitatea sateliţilor constă în capacitatea de a trasmite semnale tv către receptorii aflaţi la distanţe foarte mari. Astfel, se diminuează distanţele emotionale, psihice şi au un rol important în conturarea sentimentelor de apartenenţa la comunitatea universală.În prezent, sateliţii folosesc în mod exclusiv sisteme de operare active, în care fiecare din ei poartă propriul echipament transmisie-recepţie. Sute de sateliţi de comunicaţii sunt în prezent pe orbită. Ei primesc semnale de pe o staţie de pe sol, le amplifică, apoi le retransmit pe o frecvenţă diferită la alte staţii. Sateliţii folosesc o gama de frecvente măsurate in hertzi, mai precis benzi de frecvenţă de aproximativ 6 GHz.


Bibliografie :

http://ro.wikipedia.org

Niciun comentariu: