Drama unui avort de 23 ani

Avortul nu mai reprezinta de mult un subiect tabu. Despre el poti afla de pe internet, de la emisiunile tv, din ziare, de la tinere sau batrane. In perioada ceausista era interzis, insa tot existau persoane care sareau in ajutorul femeilor cu o sarcina nedorita. Anticonceptionalele nu erau prescrise de medici pentru ca nu prea existau, acesta fiind principalul motiv pentru care familiile erau foarte numeroase.


Teodora Rosu isi aminteste de primul ei avort pe care l-a facut la 22 de ani. Nascuta si crescuta la tara, s-a casatorit la varsta de 20 de ani mai mult obligata de parinti. Imediat dupa nunta a aflat ca este insarcinata si inca nu isi dorea copilul deoarece nu avea cu ce sa il creasca. Toata ziua muncea la pamant, dadea mancare la animale, iar seara trebuia sa aiba mancarea pregatita pentru sotul ei care muncea in fabrica.

Sotul ei a sprijinit-o

Ajuns acasa, Teodora i-a dat vestea sotului. A ramas foarte uimit, fericit dar dar cu un gust amar in acelasi timp. "Amandoi ne doream un copil, insa nu era momentul. Nu aveam cu ce sa il crestem si decat sa il chinuim, am hotarat sa fac avort", spune ea. Zile intregi a mers in oras in incercarea de a face o intrerupere de sarcina la un doctor. Fiind insa interzis la vremea aceea, era destul de greu de gasit."Intr-un final am dat de cineva dispus sa ma ajute, insa cerea 5000 de lei in conditiile in care un salariu era de 3000 de lei si noi aveam doar un salariu in casa". A hotarat atunci sa apeleze la o femeie din sat de care auzise ea, insa pana atunci i-a fost frica, gandindu-se ca un doctor este mai priceput si ca nu ii va pune viata in pericol.

Tanti Maria a acceptat sa o ajute

Femeia si-a asteptat sotul acasa, spunandu-i ca nu a gasit nici o solutie. In acea seara au hotarat sa mearga la tanti Maria, o sateanca despre care auzisera ca a fost moasa de cateva ori. "Si acum imi amintesc cum mi se taiau picioarele cand ma apropiam de casa ei. Nu stiu de ce imi era mai frica..de un refuz sau de "ajutorul" pe care urma sa i-l cer".
Femeia in jur de 50 de ani a acceptat sa ii provoace Teodorei intreruperea de sarcina pentru o suma mai mica de bani, dar cerandu-i discretie totala."Singurul meu punct de sprijin era sotul meu. Vedeam in ochii lui ca era la fel de speriat ca mine, dar eram amandoi constienti ca o alta solutie nu era la momentul respectiv. Moasa mi-a zis ca in seara aceea sa merg acasa , sa beau un litru de vin , sa mananc drojdie si sa stau cu picioarele in apa fierbinte".Asta era cea mai usoara modalitate, insa nu una sigura.

Cum nu eram experte, riscam să mor odată cu avortul

Sfaturile date de tanti Maria nu au ajutat-o, nu au facut-o sa simta nimic si de aceea a doua zi a mers din nou la ea. Intregul procedeu consta intr-o sonda in care trebuia bagat ceai de patrunjel si antibiotice ce ajutau la eliminarea fatului."Se întâmpla să fie nevoie să aşez sonda şi de mai multe ori, până nimeream placenta. Stăteam întinsă pe spate mai multe ore, sau chiar o zi, şi simţeam cum iese totul ca dintr-o fântână arteziană. Cum nu eram experte, riscam să mor odată cu avortul", spune femeia in varsta de 45 de ani.
Seara si-a asteptat sotul si i-a spus prin ce a trecut, sperand ca totul s-a terminat, ca a fost o experienta ce urma sa fie uitata cat mai curand. Era timp sa dea nastere altui copil caruia sa ii poata oferi un viitor. Cel mai dureros moment era acela cand se intalnea cu familia ei careia nu ii spusese nimic.

Zile în şir cu hemoragie
De parca nu erau de ajuns pierderea copilului, trecerea prin acele chinuri si frica sa nu se afle pentru ca ar fi intrat la puscarie, au urmat 4 zile de hemoragie pe care incerca ea singura sa o opreasca, folosindu-se de foarte multe ceaiuri si pastile. "A doua zi m-am simtit uda, simteam cum ceva curgea pana la oul piciorului. M-am speriat cand am vazut atata sange. Am stat intinsa si nu se oprea. Imi era frica sa nu patesc ceva. Cu greu am ajuns la moasa care mi-a mai dat cateva ierburi, spunandu-mi ca nu ma va tine mult." Abia dupa acele zile s-a incheiat totul, insa lucrurile nu au intrat in normal, Teodora amintindu-si si in ziua de astazi de primul ei copil. Desi acum are 2 fete, mereu isi aminteste de experienta prin care a trecut in tinerete.

"4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile"

Filmul lui Cristian Mungiu premiat la Cannes, "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", reprezintă, în fapt, un stop-cadru asupra unor vremuri de tristă amintire. Dincolo de peliculă, acel timp cenuşiu a lăsat urme adânci în sufletul multora care l-au trăit. Interzicerea avorturilor, printr-un decret al regimului Ceauşescu, a provocat drame greu de explicat ori de exprimat în cuvinte.
In prezent, avortul este legal, numarul femeilor care adopta aceasta decizie crescand de la an la an, in 1990 s-au înregistrat aproximativ un milion de întreruperi de sarcină. Veritabilul genocid a continuat aproape în acelaşi ritm, în 2003 înregistrîndu-se un total de 223.000 avorturi. Jumătate dintre femeile care au recurs la avort în anul 2003 aveau vîrste cuprinse între 20 şi 30 de ani.